"Care au fost realizarile presedintelui Traian Basescu in ultimii 5 ani?
1. A scapat Romania de Adrian Nastase, dezbinand una dintre cele mai corupte formatiuni politice din Europa de Sud-Est – PSD.
In 2004, lupta dintre PSD si Adrian Nastase, pe de o parte si Alianta DA si Traian Basescu, de cealalta parte, era prezentata in presa straina de specialitate ca o lupta intre partidul-urmas al Partidului Comunist de dinainte de ‘89 si o coalitie de centru-dreapta, pro-reforme, pro-integrare euro-atlantica, in frunte cu un lider intransigent si incoruptibil.
Numai privind aceasta imagine a luptei electorale din Romania putem estima pericolul cu care societatea romaneasca s-a confruntat la acea data. Continuand cu PSD la guvernare, Romania refuza orice reforma radicala, cufundandu-se in capitalismul salbatic specific anilor ‘90, cand ne aflam deja in 2005.
Retelele mafiote, coruptia institutionalizata, centralizarea excesiva, birocratia sufocanta, politicile economice invechite, politicile sociale insuficiente, lipsa de reforme radicale si riscul neintegrarii in UE formeaza o imagine sumbra a unei Romanii cu PSD la guvernare si Adrian Nastase in fruntea statului.
Traian Basescu a castigat batalia electorala pe muchie de cutit, dupa o confruntare dura si lunga si, prin aceasta, a investit Alianta DA pentru a forma guvern, aruncand PSD-ul in jungla luptelor interne. Dosarele ce urmau sa se judece au destabilizat si mai mult caracatita PSD si, indiferent daca au fost sau nu comandate politic, le-au taiat orice avant electoral al celor implicati.
Chiar daca nu au fost duse la capat, din motive pe care le stim, zdruncinarea sistemului corupt PSD-ist, de neatins pana in acele momete, reprezinta un mare castig. Decredibilizarea lui Adrian Nastase era obligatorie, in contextul in care acesta avea inca un capital electoral relativ mare, cladit insa pe manipularea presei si pe intocmirea unei puternice retele in teritoriu de baroni fideli liderului.
2. A incurajat si a pus presiune pe clasa politica pentru initierea unor reforme si pentru modernizarea tarii, lucruri ce trebuiau realizate chiar de primul presedinte de centru-dreapta al statului, inca din 1996. Prin comparatie, Romania anului 2009 se deosebeste izbitor fata de Romania anului 2004, cu tot cu consecintele crizei economice din prezent.
Permanenta incurajare a investitiilor straine de importanta majora, dezvoltarea brusca a anumitor sectoare cheie ale economiei (financiar-bancar, constructii, servicii pentru companii, IT, comert s.a.), incurajarea apetitului investitional al municipalitatilor etc sunt cateva puncte ce au dus catre dezvoltarea Romaniei in peste 4 ani de mandat Basescu.
Chiar daca se poate zice ca dl. Basescu nu a contribuit cu nimic in mod direct la dezvoltarea acestor sectoare, nu trebuie sa neglijam faptul ca putini investitori si-ar fi adus banii in Romania daca apreciau drept neprietenoasa/ neincurajatoare/ neplacuta situatia politica la nivel inalt.
Mai mult, un presedinte de centru-drepta, adversar declarat al structurilor mafiote de orice fel si al partidului socialist aflat in opozitie nu poate reprezenta decat un punct in plus pentru un investitor strain care se gandeste sa faca afaceri in Romania sau pentru oficialii europeni responsabili cu fondurile pre si post – aderare.
3. Nu a facut compromisuri majore. Pana in 2008, dupa la alegerile parlamentare.
Exceptand acceptarea, mai mult sau mai putin voluntara, a PSD la guvernare, Traian Basescu s-a remarcat prin faptul ca a refuzat sa faca compromisuri, de orice fel. Intransigenta l-a caracterizat si l-a propulsat in poziatia politica in care este si faptul ca a refuzat sa joace conform intereselor anumitor grupuri i-au atras incet-incet antipatia si chiar ura atat a presei controlate politic, cat si a anumitor grupuri politice ori de oameni de afaceri influenti.
Faptul ca nu a acceptat Partidul Conservator (PUR la ora aceea) la guvernare in 2004 decat criticandu-i permanent si necontenind in a preciza ca a fost o solutie imorala a generat sentimente de dusmanie unei intregi parti a presei.
Deciziile si comportamentul presedintelui, nesupunerea domniei sale in multe situatii l-au facut extrem de incomod pentru oameni influenti ca Dinu Patriciu sau S.O. Vantu. Pretul platit nu e deloc unul mic, este de notorietate cum presa poate termina un om din punct de vedere politic.
Trebuie amintite si alte refuzari ale compromisului de catre presedintele Basescu, prin prisma functiei pe care o detine. Daca pana in 2004 nici nu stiam ca presedintele ar avea vreun rol, altul decat sa-si treaca semnatura mai mult simbolic pe hartii, sa zambeasca si sa dea noroc la intrevederile oficiale, de cativa ani aflam ca presedintele are dreptul de a nu promulga legi, de a refuza ministri, de a retrimite legi in parlament, de a propune proiecte de lege prin comisiile sale. Cu alte cuvinte, de a lua parte activ la viata politica si de a-si asuma responsabilitatea.
Prin analogie, se poate spune ca domnii Iliescu si Constantinescu nu au vrut sa isi exercite aceasta functie, neavand nici o actiune prin care sa se faca remarcati, altfel decat prin actiunile guvernelor pe care le-au investit. Ba mai mult, neluand atitudine neoficiala sau pozitie oficiala fata de multe dintre problemele (mult mai multe si mai grave decat astazi) sunt părtaşi la incompetenta si dezastrul acelor guvernari. Dl. Iliescu este chiar complice la ridicarea corputiei la rang de politica de stat, preferand sa stea cu mainile in buzunare decat sa-si asume responsabilitatea curatarii sau macar a condamnarii sistemului.
Dl. Basescu nu a vrut sa promulge legi pe care le-a considerat a fi perfectibile, retrimitandu-le in parlament, nu a acceptat ministrii propusi de prim ministru, argumentand de ce nu sunt potriviti pentru functia la care aspirau (cazul Norica Nicolai), a criticat punctual ministrii incompetenti, refuzand compromisul de a asista pasiv la activitatea guvernantilor, de dragul linistii pe scena politica si implicit, a unor puncte electorale in plus. In schimb si-a atras multi adversari politici si stigmatul public de destabilizator al scenei politice.
4. A schimbat rolul si imaginea de presedinte al Romaniei, chiar daca nu a reformat complet aceasta institutie. A fost proactiv in adoptarea si aplicarea unor legi si numirea anumitor ministrii si oameni cheie.
Din nou comparatia cu Ion Iliescu este graitoare. Printre singurele ocazii in care si-a facut simtita prezenta printr-o decizie directa, dl. Iliescu l-a gratiat pe Miron Cosma la sfarsit de mandat, intr-una dintre cele mai mari gafe ale domniei sale, gandindu-se ca nimeni nu o sa bage de seama. Dl. Basescu si-a exercitat functia din primul minut, mizand pe statutul brevetat – de presedinte-jucator si intinzand la maximum prerogativele presedintelui prevazute in constitutia Romaniei, dar niciodata incalcand-o.
Traian Basescu ridica stafeta destul de sus din acest punct de vedere, un eventual succesor fiind presat de pretentiile unui electorat care s-a invatat cu un alt tip de presedinte, in nici un caz unul pasiv si simbolic.
5. A sustinut oameni cheie, determinanti in aplicarea anumitor reforme sau decizii dure.
Este cazul in primul rand al Monicai Macovei, decisiva in integrarea Romaniei in UE. Prin activitatea sa, reformele incepute dar si lobby-ul pe care l-a facut permanent pe langa CE, Monica Macovei a fost exact omul potrivit la locul potrivit, permanent sustinuta de Traian Basescu, in ciuda presiunilor grupurilor de interese din preajma dl-ului Tariceanu, pe care Monica Macovei le-a si denuntat la un moment dat.
Aceeasi sustinere si-a aratat-o Traian Basescu si pentru dl. Predoiu. La fel se poate spune si despre Mihai Razvan Ungureanu pe care l-a sustinut atat in functia de ministru de externe, dar si in cea de director al SIE. Este si cazul altor oameni, poate nu cu functii importante, dar determinanti in influenta pe care o au sau au avut-o la un moment dat: George Maior, Mircea Miclea, Cristi Preda, Ionut Popescu s.a..
6. A facut efortul de a intelege anumite domenii care aparent nu erau de competenta sa.
Statutul de presedinte-jucator pe care si l-a asumat, l-a pus in pozitia de a incerca sa inteleaga si sa analizeze probleme din domenii in care nu avea experienta. Astfel, in afara de administratie si transporturi acolo unde avea experienta, dl. Basescu a avut ambitia de a intelege concepte din domeniul economic, de a atrage atentia punctual si argumentat asupra unor aspecte din educatie, sanatate, sistemul social.
Comparatia este inevitabila si in acest caz: in vreme ce dl. Constantinescu nu isi putea explica cu nici un chip de ce era martorul unei inflatii anuale cu doua cifre, iar dl. Iliescu mergea pana la moarte pe sistemul progresiv de impozitare, denigrand si neintelegand nimic din sistemul cotei unice, dl. Basescu s-a inconjurat de oameni care sa ii explice clar si raspicat anumite detalii tehince. A recunoscut suprematia sefului BNR pe tot timpul mandatului, tinand o stransa legatura cu dl. Isarescu mai ales pe timp de criza.
A insistat in repetate randuri pentru accelerarea reformei in invatamant, pe baza unui plan bine stabilit si preferat de toate partile implicate. A gresit atunci cand a insistat pentru aplicarea legii majorarii pensiilor, lucru pe care l-a recunoscut, dar in relatia cu FMI a incercat sa priceapa toate mecanismele si dedesubturile imprumutului pe care l-a sustinut de la bun inceput cu argumente.
Una peste alta, acestea din urma sunt lucruri pe care un presedinte trebuie sa le cunoasca. Invatati insa cu un anumit tip de presedinte dintre cei mai sus-mentionati, ajungem sa apreciem si sa laudam anumite competente si eforturi care compun in cele din urma normalitatea."
1. A scapat Romania de Adrian Nastase, dezbinand una dintre cele mai corupte formatiuni politice din Europa de Sud-Est – PSD.
In 2004, lupta dintre PSD si Adrian Nastase, pe de o parte si Alianta DA si Traian Basescu, de cealalta parte, era prezentata in presa straina de specialitate ca o lupta intre partidul-urmas al Partidului Comunist de dinainte de ‘89 si o coalitie de centru-dreapta, pro-reforme, pro-integrare euro-atlantica, in frunte cu un lider intransigent si incoruptibil.
Numai privind aceasta imagine a luptei electorale din Romania putem estima pericolul cu care societatea romaneasca s-a confruntat la acea data. Continuand cu PSD la guvernare, Romania refuza orice reforma radicala, cufundandu-se in capitalismul salbatic specific anilor ‘90, cand ne aflam deja in 2005.
Retelele mafiote, coruptia institutionalizata, centralizarea excesiva, birocratia sufocanta, politicile economice invechite, politicile sociale insuficiente, lipsa de reforme radicale si riscul neintegrarii in UE formeaza o imagine sumbra a unei Romanii cu PSD la guvernare si Adrian Nastase in fruntea statului.
Traian Basescu a castigat batalia electorala pe muchie de cutit, dupa o confruntare dura si lunga si, prin aceasta, a investit Alianta DA pentru a forma guvern, aruncand PSD-ul in jungla luptelor interne. Dosarele ce urmau sa se judece au destabilizat si mai mult caracatita PSD si, indiferent daca au fost sau nu comandate politic, le-au taiat orice avant electoral al celor implicati.
Chiar daca nu au fost duse la capat, din motive pe care le stim, zdruncinarea sistemului corupt PSD-ist, de neatins pana in acele momete, reprezinta un mare castig. Decredibilizarea lui Adrian Nastase era obligatorie, in contextul in care acesta avea inca un capital electoral relativ mare, cladit insa pe manipularea presei si pe intocmirea unei puternice retele in teritoriu de baroni fideli liderului.
2. A incurajat si a pus presiune pe clasa politica pentru initierea unor reforme si pentru modernizarea tarii, lucruri ce trebuiau realizate chiar de primul presedinte de centru-dreapta al statului, inca din 1996. Prin comparatie, Romania anului 2009 se deosebeste izbitor fata de Romania anului 2004, cu tot cu consecintele crizei economice din prezent.
Permanenta incurajare a investitiilor straine de importanta majora, dezvoltarea brusca a anumitor sectoare cheie ale economiei (financiar-bancar, constructii, servicii pentru companii, IT, comert s.a.), incurajarea apetitului investitional al municipalitatilor etc sunt cateva puncte ce au dus catre dezvoltarea Romaniei in peste 4 ani de mandat Basescu.
Chiar daca se poate zice ca dl. Basescu nu a contribuit cu nimic in mod direct la dezvoltarea acestor sectoare, nu trebuie sa neglijam faptul ca putini investitori si-ar fi adus banii in Romania daca apreciau drept neprietenoasa/ neincurajatoare/ neplacuta situatia politica la nivel inalt.
Mai mult, un presedinte de centru-drepta, adversar declarat al structurilor mafiote de orice fel si al partidului socialist aflat in opozitie nu poate reprezenta decat un punct in plus pentru un investitor strain care se gandeste sa faca afaceri in Romania sau pentru oficialii europeni responsabili cu fondurile pre si post – aderare.
3. Nu a facut compromisuri majore. Pana in 2008, dupa la alegerile parlamentare.
Exceptand acceptarea, mai mult sau mai putin voluntara, a PSD la guvernare, Traian Basescu s-a remarcat prin faptul ca a refuzat sa faca compromisuri, de orice fel. Intransigenta l-a caracterizat si l-a propulsat in poziatia politica in care este si faptul ca a refuzat sa joace conform intereselor anumitor grupuri i-au atras incet-incet antipatia si chiar ura atat a presei controlate politic, cat si a anumitor grupuri politice ori de oameni de afaceri influenti.
Faptul ca nu a acceptat Partidul Conservator (PUR la ora aceea) la guvernare in 2004 decat criticandu-i permanent si necontenind in a preciza ca a fost o solutie imorala a generat sentimente de dusmanie unei intregi parti a presei.
Deciziile si comportamentul presedintelui, nesupunerea domniei sale in multe situatii l-au facut extrem de incomod pentru oameni influenti ca Dinu Patriciu sau S.O. Vantu. Pretul platit nu e deloc unul mic, este de notorietate cum presa poate termina un om din punct de vedere politic.
Trebuie amintite si alte refuzari ale compromisului de catre presedintele Basescu, prin prisma functiei pe care o detine. Daca pana in 2004 nici nu stiam ca presedintele ar avea vreun rol, altul decat sa-si treaca semnatura mai mult simbolic pe hartii, sa zambeasca si sa dea noroc la intrevederile oficiale, de cativa ani aflam ca presedintele are dreptul de a nu promulga legi, de a refuza ministri, de a retrimite legi in parlament, de a propune proiecte de lege prin comisiile sale. Cu alte cuvinte, de a lua parte activ la viata politica si de a-si asuma responsabilitatea.
Prin analogie, se poate spune ca domnii Iliescu si Constantinescu nu au vrut sa isi exercite aceasta functie, neavand nici o actiune prin care sa se faca remarcati, altfel decat prin actiunile guvernelor pe care le-au investit. Ba mai mult, neluand atitudine neoficiala sau pozitie oficiala fata de multe dintre problemele (mult mai multe si mai grave decat astazi) sunt părtaşi la incompetenta si dezastrul acelor guvernari. Dl. Iliescu este chiar complice la ridicarea corputiei la rang de politica de stat, preferand sa stea cu mainile in buzunare decat sa-si asume responsabilitatea curatarii sau macar a condamnarii sistemului.
Dl. Basescu nu a vrut sa promulge legi pe care le-a considerat a fi perfectibile, retrimitandu-le in parlament, nu a acceptat ministrii propusi de prim ministru, argumentand de ce nu sunt potriviti pentru functia la care aspirau (cazul Norica Nicolai), a criticat punctual ministrii incompetenti, refuzand compromisul de a asista pasiv la activitatea guvernantilor, de dragul linistii pe scena politica si implicit, a unor puncte electorale in plus. In schimb si-a atras multi adversari politici si stigmatul public de destabilizator al scenei politice.
4. A schimbat rolul si imaginea de presedinte al Romaniei, chiar daca nu a reformat complet aceasta institutie. A fost proactiv in adoptarea si aplicarea unor legi si numirea anumitor ministrii si oameni cheie.
Din nou comparatia cu Ion Iliescu este graitoare. Printre singurele ocazii in care si-a facut simtita prezenta printr-o decizie directa, dl. Iliescu l-a gratiat pe Miron Cosma la sfarsit de mandat, intr-una dintre cele mai mari gafe ale domniei sale, gandindu-se ca nimeni nu o sa bage de seama. Dl. Basescu si-a exercitat functia din primul minut, mizand pe statutul brevetat – de presedinte-jucator si intinzand la maximum prerogativele presedintelui prevazute in constitutia Romaniei, dar niciodata incalcand-o.
Traian Basescu ridica stafeta destul de sus din acest punct de vedere, un eventual succesor fiind presat de pretentiile unui electorat care s-a invatat cu un alt tip de presedinte, in nici un caz unul pasiv si simbolic.
5. A sustinut oameni cheie, determinanti in aplicarea anumitor reforme sau decizii dure.
Este cazul in primul rand al Monicai Macovei, decisiva in integrarea Romaniei in UE. Prin activitatea sa, reformele incepute dar si lobby-ul pe care l-a facut permanent pe langa CE, Monica Macovei a fost exact omul potrivit la locul potrivit, permanent sustinuta de Traian Basescu, in ciuda presiunilor grupurilor de interese din preajma dl-ului Tariceanu, pe care Monica Macovei le-a si denuntat la un moment dat.
Aceeasi sustinere si-a aratat-o Traian Basescu si pentru dl. Predoiu. La fel se poate spune si despre Mihai Razvan Ungureanu pe care l-a sustinut atat in functia de ministru de externe, dar si in cea de director al SIE. Este si cazul altor oameni, poate nu cu functii importante, dar determinanti in influenta pe care o au sau au avut-o la un moment dat: George Maior, Mircea Miclea, Cristi Preda, Ionut Popescu s.a..
6. A facut efortul de a intelege anumite domenii care aparent nu erau de competenta sa.
Statutul de presedinte-jucator pe care si l-a asumat, l-a pus in pozitia de a incerca sa inteleaga si sa analizeze probleme din domenii in care nu avea experienta. Astfel, in afara de administratie si transporturi acolo unde avea experienta, dl. Basescu a avut ambitia de a intelege concepte din domeniul economic, de a atrage atentia punctual si argumentat asupra unor aspecte din educatie, sanatate, sistemul social.
Comparatia este inevitabila si in acest caz: in vreme ce dl. Constantinescu nu isi putea explica cu nici un chip de ce era martorul unei inflatii anuale cu doua cifre, iar dl. Iliescu mergea pana la moarte pe sistemul progresiv de impozitare, denigrand si neintelegand nimic din sistemul cotei unice, dl. Basescu s-a inconjurat de oameni care sa ii explice clar si raspicat anumite detalii tehince. A recunoscut suprematia sefului BNR pe tot timpul mandatului, tinand o stransa legatura cu dl. Isarescu mai ales pe timp de criza.
A insistat in repetate randuri pentru accelerarea reformei in invatamant, pe baza unui plan bine stabilit si preferat de toate partile implicate. A gresit atunci cand a insistat pentru aplicarea legii majorarii pensiilor, lucru pe care l-a recunoscut, dar in relatia cu FMI a incercat sa priceapa toate mecanismele si dedesubturile imprumutului pe care l-a sustinut de la bun inceput cu argumente.
Una peste alta, acestea din urma sunt lucruri pe care un presedinte trebuie sa le cunoasca. Invatati insa cu un anumit tip de presedinte dintre cei mai sus-mentionati, ajungem sa apreciem si sa laudam anumite competente si eforturi care compun in cele din urma normalitatea."
7. Nu a ingradit nici o libertate
Poate cea mai importanta dintre lucrurile bune din timpul mandatului presedintelui – neingradirea niciunei libertati – a deschis societatea romaneasca spre normalitate. Presa a fost mai mult decat libera in raport cu institutia prezidentiala, nu s-a produs nici o presiune in aceasta zona, nici macar acolo unde toti predecesorii sai aveau grija sa aiba control total: televiziunea si radioul national.
Comparat de nenumarate ori cu dictatorii lumii, acuzat ca are trasaturi hiper-dictatoriale, Traian Basescu nu a promovat nici macar un proiect de lege care sa dovedeasca acest lucru. Influenta pe care a incercat sa si-o exercite aproape in toate domeniile si institutiile importante ale statului se poate traduce printr-o presiune permanenta pe care a pus-o asupra factorilor de decizie, fara insa a santaja, a ameninta haotic sau a obliga la decizii necugetate.
Drepturile fundamentale ale romanilor, atat cele civile si politice cat si cele sociale, economice si culturale au fost asigurate si garantate de institutia pe care o reprezinta. Libera circulatie, drepturile copilului, a categoriilor defavorizate, libertatea presei si multe altele sunt aspecte fundamentale care insa au fost neglijate sau controlate in scop personal inainte de 2004.
Chiar daca avea posibilitatea de a continua traditia implementarii unui sistem mafiot, de tip clientelar, cu oameni supusi in teritoriu care sa manipuleze si sa santajeze, ridicandu-se astfel in varful piramidei unei retele stufoase, dl. Basescu a refuzat sa recurga la asemenea metode, fapt pentru care a fost aproape sa plateasca chiar cu functia, in episodul 322.
Chiar daca pare un efect firesc al functiei pe care a detinut-o, Traian Basescu este primul presedinte de dupa ‘89 care nu a limitat nici o libertate (spre deosebire de dl Iliescu) si s-a preocupat de garantarea acestora (spre deosebire de dl Constantinescu).
8. A invatat din greseli chiar daca nu le-a recunoscut public. Traian Basescu este si va ramane un om orgolios, cu un comportament imprevizibil. Tocmai prin prisma acestor trasaturi ale domniei sale a avut anumite derapaje de comportament, decizii hazardate sau momente neinspirate.
Chiar daca s-a ferit sa nominalizeze punctual care sunt acele greseli pe care le regreta, in ultimul an se observa o schimbare de comportament si de atitudine, fapt ce dovedeste ca presedintele incearca sa inlature tocmai acele aspecte pentru care a fost criticat indelung. Astfel dl. Basescu a incercat sa-si nuanteze propriile opinii, sa fie prudent in relatia cu presa, precaut in relatiile externe, mai atent la probleme directe ale oamenilor (si in perspectiva campaniei electorale), sa nu mai aiba iesiri publice necontrolate.
Pentru un presedinte de stat, pentru un om orgolios si, mai ales, pentru un sef de stat care a fost de atatea ori alaturat dictatorilor, faptul ca Traian Basescu incearca sa invete din propriile greseli este un mare atu. Probabil va pastra pentru confruntarile electorale decisive o confesiune sincera a greselilor domniei sale, cand va garanta totodata ca a avut de invatat din acestea.
9. A infruntat anumite sisteme care pareau de neatins. Chiar in aceste zile Traian Basescu se afla in conflict aproape deschis cu magistratii, neferindu-se sa-i infrunte in mod direct, cu toate ca nimeni de pe scena politica nu a reusit sa-i taxeze atunci cand ar fi trebuit.
De cate ori a avut ocazia a semnalat ineficienta sistemului de invatamant, deranjand mai marii universitatilor si inspectoratelor. De asemenea a atras atentia asupra medicilor corupti, asupra ineficientei parlamentarilor, a functionarilor publici; a infruntat agentiile internationale de rating, subliniind faptul ca acestea nu au de fiecare data criterii relevante si corecte de evaluare, fapt dovedit si pe timp de criza.
Toate acestea i-au redat imaginea unui om contra sistemului care, desi uneori vag in acuzatii, are curajul sa infrunte anumite sisteme, adevarate caste intangibile si de sine statatoare.
10. Si-a indreptat atentia catre categorii sociale defavorizate. In ciuda sentimentului de populism pe care l-a generat, trebuie mentionata o foarte mare realizare: pe timpul mandatului sau si al unui guvern de centru-dreapta s-au recalculat pensiile, reparandu-se astfel o parte dintre nedreptatile si inechitatile pe care dealtfel, guvernarea de stanga nu a reusit sa le schimbe in vreun fel.
Recent, o comisie prezidentiala a evidentiat faptul ca “politicile sociale sunt inca incoerente, ineficiente si ofera solutii ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune”, intr-un raport al acesteia.
De asemenea presedintele a insistat pentru adoptarea legii majorarii pensiilor, chiar daca la mijloc au fost jocuri electorale, iar momentul s-a dovedit a fi neprielnic. A atras atentia asupra celor cu pensii foarte mici, neprotejati de nici o lege, promovand ideea pensiei minime garantate.
11. A condamnat comunismul. Desi un gest pur simbolic aceasta condamnare trebuia facuta in mod oficial macar ca o reparare morala pentru victimelor comunismului. Este adevarat ca nimeni nu a fost acuzat oficial intre timp, dar condamnarea comunismului era un pas normal, de desprindere de trecut si de trecere simbolica intr-o noua era.
Un gest ce trebuia facut cu mult inainte, inca din 1996, cand insa talerele comunismului atarnau inca destul de mult si erau chiar fierbinti. Adversarii dl-ului Basescu se vor grabi sa il acuze ca a fost un gest fara rost, pe care nici macar nu l-a savarsit cu sinceritate. Indiferent daca a fost sincer sau nu, daca s-a simtit obligat sau nu, important este ca Traian Basescu reprezinta presedintele care a facut acest gest, iar condamnarea oficiala a avut loc, mai bine mai tarziu decat niciodata.
12. Succesele diplomatice. Este deja cliseu ideea conform careia Traian Basescu a dus la izolarea Romaniei in raport cu vecinii sai si cu partenerii strategici obisnuiti. De fapt s-au facut foarte putine analize decente ale politicii externe a Romaniei, presa a tratat mult prea putin si superficial acest subiect.
Despre relatiile externe ale Romaniei am scris pe larg aici, incercand sa analizez relatia cu fiecare stat important in parte. Alte actiuni diplomatice ale Romaniei cu adevarat de succes au fost: integrarea in UE, castigarea procesului contra Ucrainei, sprijinul real al trupelor noastre in Irak si Afghanistan, proiectul Nabucco, summitul NATO, pozitia in privinta Kosovo.
Concluzii pripite: Este mult prea usor si superficial sa tragi linie, sa aduni, sa scazi si sa scoti o concluzie de genul “Basescu a fost slab” sau “Basescu a fost bun”. Sunt greseli si realizari, sunt scapari si puncte pozitive.
De asemenea, cel mai usor in zilele noastre este sa dai vina pe Traian Basescu. Este lejer si convenabil. Este la moda. O astfel de concluzie te scapa de analizele complexe ale unui sistem politic putred si ale unei societati in deriva.
Superficialitatea in gandire si analiza ne intuneca judecata, ne altereaza spiritul argumentativ si asa subrezit de felul nostru de a fi. Uitam sa privim in context, sa ne uitam in spatele problemei, punem cauzele in fata efectelor.
Tocmai de aceea Traian Basescu este analizat in aceste zile exclusiv prin prisma propriilor sentimente, interese si simpatii. Cu greu ne va oferi mass-media romaneasca o analiza la rece a mandatului presedintelui. Ramane de vazut in ce fel electoratul roman va stii sa realizeze singura aceasta analiza, sa distinga manipularea de informatie si sa nu se lase orbiti inca o data."
(extras din http://www.desprepolitica.ro/realizarile-lui-traian-basescu-2.html )
Poate cea mai importanta dintre lucrurile bune din timpul mandatului presedintelui – neingradirea niciunei libertati – a deschis societatea romaneasca spre normalitate. Presa a fost mai mult decat libera in raport cu institutia prezidentiala, nu s-a produs nici o presiune in aceasta zona, nici macar acolo unde toti predecesorii sai aveau grija sa aiba control total: televiziunea si radioul national.
Comparat de nenumarate ori cu dictatorii lumii, acuzat ca are trasaturi hiper-dictatoriale, Traian Basescu nu a promovat nici macar un proiect de lege care sa dovedeasca acest lucru. Influenta pe care a incercat sa si-o exercite aproape in toate domeniile si institutiile importante ale statului se poate traduce printr-o presiune permanenta pe care a pus-o asupra factorilor de decizie, fara insa a santaja, a ameninta haotic sau a obliga la decizii necugetate.
Drepturile fundamentale ale romanilor, atat cele civile si politice cat si cele sociale, economice si culturale au fost asigurate si garantate de institutia pe care o reprezinta. Libera circulatie, drepturile copilului, a categoriilor defavorizate, libertatea presei si multe altele sunt aspecte fundamentale care insa au fost neglijate sau controlate in scop personal inainte de 2004.
Chiar daca avea posibilitatea de a continua traditia implementarii unui sistem mafiot, de tip clientelar, cu oameni supusi in teritoriu care sa manipuleze si sa santajeze, ridicandu-se astfel in varful piramidei unei retele stufoase, dl. Basescu a refuzat sa recurga la asemenea metode, fapt pentru care a fost aproape sa plateasca chiar cu functia, in episodul 322.
Chiar daca pare un efect firesc al functiei pe care a detinut-o, Traian Basescu este primul presedinte de dupa ‘89 care nu a limitat nici o libertate (spre deosebire de dl Iliescu) si s-a preocupat de garantarea acestora (spre deosebire de dl Constantinescu).
8. A invatat din greseli chiar daca nu le-a recunoscut public. Traian Basescu este si va ramane un om orgolios, cu un comportament imprevizibil. Tocmai prin prisma acestor trasaturi ale domniei sale a avut anumite derapaje de comportament, decizii hazardate sau momente neinspirate.
Chiar daca s-a ferit sa nominalizeze punctual care sunt acele greseli pe care le regreta, in ultimul an se observa o schimbare de comportament si de atitudine, fapt ce dovedeste ca presedintele incearca sa inlature tocmai acele aspecte pentru care a fost criticat indelung. Astfel dl. Basescu a incercat sa-si nuanteze propriile opinii, sa fie prudent in relatia cu presa, precaut in relatiile externe, mai atent la probleme directe ale oamenilor (si in perspectiva campaniei electorale), sa nu mai aiba iesiri publice necontrolate.
Pentru un presedinte de stat, pentru un om orgolios si, mai ales, pentru un sef de stat care a fost de atatea ori alaturat dictatorilor, faptul ca Traian Basescu incearca sa invete din propriile greseli este un mare atu. Probabil va pastra pentru confruntarile electorale decisive o confesiune sincera a greselilor domniei sale, cand va garanta totodata ca a avut de invatat din acestea.
9. A infruntat anumite sisteme care pareau de neatins. Chiar in aceste zile Traian Basescu se afla in conflict aproape deschis cu magistratii, neferindu-se sa-i infrunte in mod direct, cu toate ca nimeni de pe scena politica nu a reusit sa-i taxeze atunci cand ar fi trebuit.
De cate ori a avut ocazia a semnalat ineficienta sistemului de invatamant, deranjand mai marii universitatilor si inspectoratelor. De asemenea a atras atentia asupra medicilor corupti, asupra ineficientei parlamentarilor, a functionarilor publici; a infruntat agentiile internationale de rating, subliniind faptul ca acestea nu au de fiecare data criterii relevante si corecte de evaluare, fapt dovedit si pe timp de criza.
Toate acestea i-au redat imaginea unui om contra sistemului care, desi uneori vag in acuzatii, are curajul sa infrunte anumite sisteme, adevarate caste intangibile si de sine statatoare.
10. Si-a indreptat atentia catre categorii sociale defavorizate. In ciuda sentimentului de populism pe care l-a generat, trebuie mentionata o foarte mare realizare: pe timpul mandatului sau si al unui guvern de centru-dreapta s-au recalculat pensiile, reparandu-se astfel o parte dintre nedreptatile si inechitatile pe care dealtfel, guvernarea de stanga nu a reusit sa le schimbe in vreun fel.
Recent, o comisie prezidentiala a evidentiat faptul ca “politicile sociale sunt inca incoerente, ineficiente si ofera solutii ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune”, intr-un raport al acesteia.
De asemenea presedintele a insistat pentru adoptarea legii majorarii pensiilor, chiar daca la mijloc au fost jocuri electorale, iar momentul s-a dovedit a fi neprielnic. A atras atentia asupra celor cu pensii foarte mici, neprotejati de nici o lege, promovand ideea pensiei minime garantate.
11. A condamnat comunismul. Desi un gest pur simbolic aceasta condamnare trebuia facuta in mod oficial macar ca o reparare morala pentru victimelor comunismului. Este adevarat ca nimeni nu a fost acuzat oficial intre timp, dar condamnarea comunismului era un pas normal, de desprindere de trecut si de trecere simbolica intr-o noua era.
Un gest ce trebuia facut cu mult inainte, inca din 1996, cand insa talerele comunismului atarnau inca destul de mult si erau chiar fierbinti. Adversarii dl-ului Basescu se vor grabi sa il acuze ca a fost un gest fara rost, pe care nici macar nu l-a savarsit cu sinceritate. Indiferent daca a fost sincer sau nu, daca s-a simtit obligat sau nu, important este ca Traian Basescu reprezinta presedintele care a facut acest gest, iar condamnarea oficiala a avut loc, mai bine mai tarziu decat niciodata.
12. Succesele diplomatice. Este deja cliseu ideea conform careia Traian Basescu a dus la izolarea Romaniei in raport cu vecinii sai si cu partenerii strategici obisnuiti. De fapt s-au facut foarte putine analize decente ale politicii externe a Romaniei, presa a tratat mult prea putin si superficial acest subiect.
Despre relatiile externe ale Romaniei am scris pe larg aici, incercand sa analizez relatia cu fiecare stat important in parte. Alte actiuni diplomatice ale Romaniei cu adevarat de succes au fost: integrarea in UE, castigarea procesului contra Ucrainei, sprijinul real al trupelor noastre in Irak si Afghanistan, proiectul Nabucco, summitul NATO, pozitia in privinta Kosovo.
Concluzii pripite: Este mult prea usor si superficial sa tragi linie, sa aduni, sa scazi si sa scoti o concluzie de genul “Basescu a fost slab” sau “Basescu a fost bun”. Sunt greseli si realizari, sunt scapari si puncte pozitive.
De asemenea, cel mai usor in zilele noastre este sa dai vina pe Traian Basescu. Este lejer si convenabil. Este la moda. O astfel de concluzie te scapa de analizele complexe ale unui sistem politic putred si ale unei societati in deriva.
Superficialitatea in gandire si analiza ne intuneca judecata, ne altereaza spiritul argumentativ si asa subrezit de felul nostru de a fi. Uitam sa privim in context, sa ne uitam in spatele problemei, punem cauzele in fata efectelor.
Tocmai de aceea Traian Basescu este analizat in aceste zile exclusiv prin prisma propriilor sentimente, interese si simpatii. Cu greu ne va oferi mass-media romaneasca o analiza la rece a mandatului presedintelui. Ramane de vazut in ce fel electoratul roman va stii sa realizeze singura aceasta analiza, sa distinga manipularea de informatie si sa nu se lase orbiti inca o data."
(extras din http://www.desprepolitica.ro/realizarile-lui-traian-basescu-2.html )
